Sunt produsele bio o alternativa la alimentatie sanatoasa?
Sunt mai sanatoase produsele bio decat cele conventionale?

La aceste intrebari ne raspunde prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi:
“Produsele alimentare biologice sunt mai sanatoase decat cele conventionale, insa numai daca echivalentul lor conventional este sanatos. Daca alimentul de referinta este daunator, in orice sistem l-ai obtine tot asa ramane”.

In cultivarea cerealelor, legumelor, fructelor trebuie respectate reguli stricte pentru ca acestea sa poata fi certificate ca biologice. Sunt interzise ingrasamintele chimice de sinteza, pesticidele, conservantii de sinteza substante cu impact negativ asupra sanatatii noastre. Nu sunt permise utilizarea organismelor modificate genetic, administrarea de hormoni de crestere animalelor. Produsul este urmarit pe tot lantul alimentar: de la solul in care se cultiva cerealele cu care este hranit animalul pana la modul de viata al acestuia.

Datorita faptului ca nu sunt contaminate cu pesticide, cu micotoxine, produsele bio certificate pot preveni imbatranirea precoce, bolile cronice si pot creste capacitatea de munca fizica sau intelectuala. Pesticidele folosite in agricultura traditionala pot afecta sistemul nervos, iar micotoxinele pot provoca intoxicatii grave atat la animale, cat si la oameni. Daca animalul a primit un tratament cu hormoni estrogeni sau cu antibiotice, produsele obtinute de la el nu mai pot fi numite biologice. Dimpotriva, asemenea alimente pot determina tulburari hormonale si pot creste riscul de cancer.

Orice aliment poate fi bio ?

De la legume, fructe si pana la carne, oua, lactate, orice aliment poate deveni biologic, ecologic sau organic daca se respecta regulile de productie. Acest lucru nu inseamna ca un produs biologic este si dietetic.

Avand in vedere faptul ca statistica de comert exterior a SUA nu diferentiaza produsele alimentare organice de cele conventionale, estimarile privind exportul si importul au fost facute pe baza productiei interne si a consumului.
In anul 2002 s-a estimat un export de produse alimentare organice de aproximativ 200 mil. USD, din care cca. 65% au fost livrate in Canada. In anul 2005, exporturile au crescut cu aproximativ 29% fata de anul 2000, ajungand la 250-260 mil. USD. Alte destinatii ale exporturilor SUA au fost Japonia, tarile din Uniunea Europeana, Taiwan, Korea, Australia si Noua Zeelanda.
Cele mai vadute produse la export au fost semintele de soia, ingredientele pentru produsele procesate, sucurile de fructe, legumele congelate si fructele uscate.
Analizele arata ca principalul motiv pentru care exporturile de produse alimentare organice sunt atat de reduse este faptul ca producatorii autohtoni fac tot mai greu fata cererii interne. De asemenea, criteriile diferite de certificare a productiei organice pentru diversele categorii de produse alimentare este o bariera in calea exporturilor SUA.
     La nivelul anului 2002, valoarea produselor alimentare organice importate in SUA a fost estimata la 1,3-1,5 miliarde USD. Aceasta valoare a crescut cu o medie anuala de cca. 11%, ajungand in anul 2005 la 1,9-2,1 miliarde USD.Actualmente se lucreaza la o procedura care sa diferentieze in cadrul statisticilor de comert exterior, produsele alimentare organice de cele conventionale, procedura bazata pe certificarea de catre USDA si declararea la autoritatea vamala a acestei certificari.
Principala sursa a importurilor de ingrediente organice si produse proaspete o reprezinta tarile din America Latina. Acestea beneficiaza de o forta de munca ieftina si destul de numeroasa care poate sustine productia agricola organica.
O alta sursa importanta a importurilor SUA este reprezentata de tarile din Asia de Sud-Est, in special China, India si Thailanda.
    Tarile UE reprezinta o alta sursa a importurilor SUA, in special pentru produsele alimentare organice procesate si pentru faptul ca in aceste tari productia organica este foarte bine reglementata.
Cele mai multe importuri se inregistreaza pe perioada iernii din emisfera nordica, acestea provenind din America de Sud si constand in fructe si legume proaspete si ingrediente pentru produsele procesate.
    Se estimeaza ca, datorita cresterii constante a cererii interne, raportul dintre exportul si importul de produse alimentare organice este de 8 la 1, acest raport putand creste pana la 10 la 1 in urmatorii 3-4 ani.
In ultimii ani s-au desfasurat negocieri privind semnarea unor acorduri bilaterale in ceea ce priveste standardele comune aplicabile in sectorul productie alimentare organice. Pana in prezent, numai Japonia a semnat un astfel de acord cu SUA, avand la baza certificarea productiei organice conform standardelor USDA. De asemenea, SUA au recunoscut autoritatea guvernelor din Canada (British Columbia si Quebec), Noua Zeelanda, Danemarca si Marea Britanie privind acreditarea produselor alimentare organice dupa standardele USDA, dar nu au semnat un acord bilateral cu acestea. Producatorii din tarile amintite pot exporta in SUA produse alimentare etichetate cu eticheta: USDA ORGANIC.

Originea agriculturii biologice
Inceputul agriculturii organice au fost semnalat inca din primii ani ai secolului trecut in special in Europa de Nord.
La inceputuri s-au distins trei ramuri:
-agricultura biodinamica, care a aparut in Germania avand ca fondator pe Rudolf Steiner;
-agricultura organica, nascuta in Germania , amintita pentru prima data de Sir Howard in revista Testament Agricol (1940)
-agricultura biologica,gandita de Hans Peter Rusch si H.Muller in Elvetia.
Aceste abordari au dus la  coagularea unor reglementari privind agricultura biologica, reglementari care au nuantat reguli esentiale care au pus bazele unificarii conceptului de agricultura biologica, concept care militeaza pentru mentinerea echilibrului natural si a protejarii sanataii consumatorului.
Dezvoltarea agriculturii biologice
De-a lungul anilor 50 , obiectivul principal atribuit agriculturii biologice era satisfacerea ,datorita cresteri importantei productivitati agricole, nevoilor imediate si cresterea productiilor autohtone pe teritoriul Uniuni Europene.
In momentul respectiv se presupunea ca obtinerea unei agriculturi biologice presupunea respectarea multor reguli ,reguli care erau destul de greu de respectat.
Anii 60 -70 sunt anii de baza pentru agricultura biologica , in acesti ani s-au pus bazele conceptului de agricultura biologica si s-a conceput definitia exacta a agriculturii biologice, definitie utilizata si in zilele noastre.
S-au creat asociatii de producatori,consumatori si au fot desemnate organizatii specializate pentru etichetarea productiilor.
In anii 80  agricultura biologica a prins contur si in  Statele Unite , Canada, Australia si Japonia.
Dupa ani 80 au aparut si subventiile speciale pentru agricultura biologica.
In ciuda efortului depus in aceasta perioada, agricultura biologica a ramas destul de necunoscuta si refuzata de majoritatea producatorilor pentru ca ajutorul primit nu este suficient pentru a produce alimente biologice de cea mai buna calitate.Producatorii militeaza inca pentru un ajutor substantial de la stat pentru a putea furniza consumatorilor produse organice de calitate la un pret accesibil tuturor.

Cercetarile in domeniul sanatatii arata ca majoritatea bunurilor utilizate (alimentare, cosmetice, de intretinere casnica, textile) contin elemente sintetice nocive pentru organism: pesticide, chimicale, derivati din petrol etc. Acestea au fost inventate pentru a creste nivelul de confort, dar te-ai gandit vreodata ca balsamul de rufe, parfumul preferat sau rochia din material sintetic iti pot face mult rau?
Chimicalele absorbite de piele, aditivii din alimentele autointitulate „naturale” si poluarea din mediu se strang incet in corp deoarece nu pot fi procesate si eliminate usor. Asta ca sa nu mai vorbim de actiunea acestor materiale asupra mediului.
    Vitamine, minerale, enzime, micronutrienti – le gasesti pe toate doar in produsele organice. Nu se folosesc pesticide sau ingrasaminte artificiale, tipul de recolta fiind schimbat de la an la an pentru a preveni pierderile de nutrienti si erodarea solului, se folosesesc culturi complementare astfel ca unele plante le protejeaza pe celelalte de paraziti, singurele ingrasaminte folosite fiind cele naturale. Hrana organica ofera: 21,1% mai mult fier, 27% mai multa vitamina C, 29,3% mai mult magneziu, 13, 6% mai mult fosfor.
„In contextul exploziei cererii de alimente organice in UE si a cresterii ofertei, trebuie sa garantam siguranta produselor pentru cumparatori“, a declarat europarlamentarul Marie-Helene Aubert, care a coordonat raportul asupra produselor organice. Raportul cere ca si alimentele importate din afara Uniunii sa fie certificate independent de o agentie a UE. De asemenea, alimentele oferite in alimentatia publica (restaurante, cantine, catering) ar trebui sa fie etichetate, astfel incat consumatorul sa stie daca sunt organice sau nu. Logoul organic va fi plasat si pe produse cum ar fi lana, suplimente alimentare sau uleiuri esentiale.
    In cazul Romaniei s-a vorbit deseori despre posibilitatea ca agricultura ecologica sa devina un domeniu de nisa pentru producatori. Evolutia din ultimii ani a fost destul de spectaculoasa in acest domeniu: suprafetele cultivate cu culturi ecologice au crescut de la 17.438 de hectare in 2000 la 170.000 de hectare in 2006.
    Interesul producatorilor romani pentru produsele biologice este de inteles, avand in vedere sprijinul primit de la Uniunea Europeana: incepand de anul acesta, producatorii din agricultura ecologica beneficiaza de prime compensatorii pe unitatea de suprafata si pe culturi, in vederea acoperirii pierderilor de venit pe perioada de conversie. De asemenea, se acorda sprijin comunitar, in vederea promovarii produselor ecologice, prin programe de cofinantare, cu o finantare de 50% din partea Comisiei Europene, 20% din partea organizatiilor profesionale si 30% de la bugetul de stat.

Semnul organic indica consumatorului faptul ca produsul dat a fost fabricat folosind niste metode de productie speciale. Cu alte cuvinte, organic este mai mult un indice de proces decat de produs. Astfel, un mar ce a fost crescut folosind metodele acceptate de productia organica, poate fi asemanator cu un mar ce a fost crescut utilizand metoda clasica de crestere.
    Un numar de tari si o multitudine de organizatii private de certificare au dat definitie agriculturii organice. In trecut diferentele dintre aceste definitii erau foarte mari, dar cerintele de consistenta a vanzatorilor internationali au dus la o uniformitate totala.Federatia Internationala de Promovare a Agriculturii Organice (IFOAM), o organizatie non-guvernamentala de promovare a agriculturii organice, a alcatuit un numar mare de îndrumari, care sunt folosite in totalitate in producerea si procesarea organica.
    Recent, Comitetul de Inregistrare a Marcilor Alimentare a pus in discutie “Proiectul Indrumarului pentru Producerea, Procesarea, Etichetarea si Marketingul Produselor Ecologic Pure.” Adoptarea definitiei unice pentru agricultura organica de catre Codexul Comisiei Alimentare a avut loc la intrunirea din Iunie, 1999. Conform definitiei propuse de Codex, “agricultura organica este un sistem de management de producere care promoveaza si amelioreaza sanatatea agro-ecosistemului, biodiversitatea, ciclurile biologice si activitatea biologica a solurilor. Ea accentueaza utilizarea mai aprofundata a practicilor de management fata de investitiile extra-fermiere, luand în consideratie ca conditiile regionale necesita sisteme adoptate local. Pentru indeplinirea oricarei functii specifice ale sistemului se folosesc, unde este posibil, metode agronomice, biologice si mecanice, fara utilizarea materialelor sintetice.”
    Agricultura organica este una din metodele de abordare a problemei agriculturii durabile si multe din tehnicile utilizate in cadrul ei (strangerea interna a recoltei, rotatia culturilor, dubla sapare, integrarea culturilor cerealiere cu cele animaliere) sunt practicate in diferite sisteme de agricultura. Specificul ce face ca agricultura organica sa fie unica consta in: (1) aproape toate investitiile sintetice sunt interzise, (2) rotatia culturilor ce “imbogateste solul” este mandatata.
    Regula de baza a producerii organice este ca investitiile naturale sunt acceptate, iar cele sintetice sunt interzise. Dar sunt exceptii in ambele cazuri. Un sir de investitii naturale, stabilite de diferite programe de certificare ca fiind daunatoare pentru sanatatea oamenilor sau mediul înconjurator sunt interzise (de ex. arsenic), cat si un set de investitii sintetice, care au fost stabilite ca fiind esentiale si consistente cu filozofia fermieritului organic, sunt permise (de ex. feromonele insectice). Toate programele de certificare stabilesc o lista de investitii sintetice permise si naturale interzise, aceasta lista fiind negociata permanent cu Codex-ul. Multe programe de certificare cer masuri adaugatoare de protectie a mediului inconjurator. În pofida faptului ca multi fermieri din tarile in curs de dezvoltare nu folosesc investitii sintetice, ei nu sunt clasificati ca producatori organici.